Un Personaj

   
   Moralitatea, forma care ne defineşte ca indivizi, ca idei şi automat ca acţiuni. Ei bine, principiile morale sunt de cele mai multe ori greşit înţelese, din punctul meu de vedere.

   Am ajuns atât de rău încât eu, ca elev, văd buba din sistemul educaţional şi realizez că tot ceea ce am învăţat pe banca şcolii a fost un stimulet pentru o carieră de sclav. Producem pe bandă rulantă poliţişti, profesori, medici şi şomeri. Oricât de onorabile, şi nu neg asta, ar suna slujbele de mai sus, eliminând-o automat pe cea din urmă, sunt de părere că acestea sunt un dezastru pentru munca şi personalitatea noastră.
 
    Lăsând la o parte salariile mizerabile, demne de toată jena, ne punem întrebarea, de ce? De ce am fost învăţaţi şi sufocaţi cu "N-ai carte, n-ai parte"?  De ce 99% din cei care-şi vând viaţa şcolii termină o facultate de căcat care se doreşte a fi onorabilă, genială, cea mai mare dintre redutele sistemului, iar pe la 30 de ani îşi pun întrebarea, de ce? De ce nehalitul ăla, de ce prostul ăla e putred de bogat în timp ce noi, oameni cinstiţi care am învăţat pe rupte şi ne-am stors creierii zi şi noapte prin bliblioteci, am ajuns sclavii acestor insecte.
 
    Era un timp când mă gândeam şi eu să fac ce-mi place, să-mi aleg o slujbă unde să primesc satisfacţia unei munci bine întreprinse şi în acelaşi timp a plăcerii de a-mi îndeplini slujba respectivă. Din păcate, nu la mult timp după asta am realizat că principiile morale ne distrug gândirea, ne distrug idealurile şi implicit viaţa.
     Păi să analizăm puţin situaţia, sclavul ăla care s-a ajuns, care a avut tupeul să-şi ia viaţa în piept, nu să aştepte ca restul o slujbă asigurată din bugetul de stat, ăla a ajuns cineva, ăla cu gândirea pe care şi-a format-o în copilărie pe stradă, cu trările şi tâmpeniile pe care le-a întreprins când era adoleşcent, cu tupeul de a-şi contruit baza afacerii peste oricine îi stă în cale, fără să ia în calcul "Tatal Nostru, respectăţi aproapele sau nu fura" , ăla a ajuns om. El îşi va-ntreţine familia la un nivel ridicat, el va muncii mai puţin şi va câştiga mai mult, el este singurul care poate să-şi decidă soarta. Că va cadea pradă ispitelor şi va eşua în drumul său spre fericire este altă problemă, este riscul care face diferenţe între muritorii de rând şi boierime.

     Diferenţa dintre prostimea şi boierime? Este evidentă, există oameni de zeci de ori mai inteligenţi şi mai raţionali decât profesori şi ingineri. Ei sunt oamenii care pe lângă şcoală, au preferat să-şi extragă informaţiile şi din mediul exterior, au fost interesaţi să dea piept şi cu minciunile şi hoţiile care stau la baza planetei. Ei sunt oamenii care şi-au asumat unele riscuri, calculate desigur, care le-au adus fericirea.

    Nu ştiu cât de bine pregătit sunt eu ca să vorbesc de aşa ceva, dar aşa văd viaţa. Aşa o să încerc să-mi construiesc existenţa şi sunt dispus în orice clipă să-mi risc pielea pentru idealuri înalte.