Un Personaj

  Sa presupunem ca vizionam un film de actiune. Un asasin bine antrenat omoara fara sa clipeasca o fiinta vie-persoana-. Destul de usor, percepem totul ca pe o miscare foarte misto. Intrebarea mea e cum ne`am simti noi dupa ce am omori o persoana ,fie ea buna sau rea din punct de vedere moral-actiuni,fapte,perceptii-.Totul pare usor la televizor ,dar sunt sigur ca in realitate am reactiona negativ in fata unei astfel de provocari, si oricat am incerca sa uitam ,peste zile-luni-ani-saptamani, o sa ne amintim si o sa privim in trecut, fie cu sentimentul de vinovatie-in cazul de fata- ,fie cu nostalgie, bucurie si bineinteles mandrie.
 
    Acum o sa incep sa vorbesc despre ceea ce mi`am propus de fapt, despre singura amintire care mi`a provocat "dragoste si credinta, mandrie si suferinta". Multi dintre voi nu ma puteti intelege in aceasta privinta, si nici nu cer asta deoarece e imposibil la momentul actual. As putea sa va intreb ce s`a intamplat in anul 1948, dar raspunsul vostru ar fi: multe .Probabil majoritatea ar relata moarte lui Mahatma Gandhi, insa sunt destui sustinatori si ai natalitatii, care cu singuranta si`ar aminti ca in acel an a luat nastere o mica echipa de fotbal, echipa ce mai tarziu avea sa devina Campioana unei mari iubiri.

    Sase ani i`au trebuit Stiintei ca sa promoveze in liga secunda si inca 10 pentru a da piept cu prima linie fotbalistica din Romania.Sezonul 1982-1983 avea insa sa fie cel mai bun sezon din istoria Craiovei, Olteniei si cu siguranta al Romaniei. Cu un prim 11 care avea sa intre in istorie,(Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Balaci, Irimescu, Camataru si Crisan) Stiinta avea sa infranga echipe de top ale fotbalui european(Fiorentina, Schamrock Rovers, Bordeaux, FC Kaiserslautern) in drumul ei spre faima.Totul avea insa sa se opreasca in dreptul semifinalei cupei UEFA, acolo unde Craiova avea sa dea piept cu Benfica Lisabona.Dupa 0-0 in deplasare si 1-1 acasa, Universitatea Craiova parasea competitia uimind o intreaga Europa cu prestatiile excelente(practic ,neinvinsa). Acest an avea sa fie marcat ca fiind cel mai glorios an din istoria clubului din Banie.

    In 2005 echipa avea sa cunoasca anul cel mai negru de la infiintare si pana in 2011.Dinel Staicu, un patron fara principii morale(cum de altfel sunt toti) conducea retrogradarea echipei oltene.Cum rusinea nu putea sa fie mai mare, majoritatea jucatorilor au ajuns in Bucuresti, la javre.Un an mai tarziu, cu Mititelu la conducere, o echipa formata aproape in toatalitate din tineri, promova in prima divizie.
   Viitorul parea sa fie unul promitator, dar totul s`a spulberat in vara anului 2011, atunci cand Mititelu, cu 0 bastari in cont avea sa devina cel mai urat personaj din istoria Craiovei.O desfiintare la care aveau sa puna umarul oameni ca Piturca, Sandu sau Dragomir, o desfiintare care marca un esec de proportii pentru Olteni.

   Prima data cand am dat ochii cu fotbalul eram inca copil, multi s`ar intreba cate puteam sa percep la 7 ani.Cu siguranta nu prea multe, dar pe parcurs am invatat mult mai mult decat sa tin cu aceasta echipa, am invatat sa o iubesc, am invatat ca cele mai mari bucurii ale mele le`am trait pe stadion, am invatat ca singurul moment in care imi batea inima de fericire si de mandrie era atunci cand Stiinta marca gol, am invatat ca singurul moment cand se zbarlea parul pe corp-la propriu- era atunci cand ascultam imnul acelei echipe...am invatat multe.

    Mititelu poarta chiar in acest moment un razboi cu elita fotbalului romanesc.Din pacate eu percep acest razboi mai mult ca pe unul al declaratiilor, nu al faptelor.Mititelu nu mi`a oferit nici macar o dovada concreta care ar putea sa reinsufleteasca mandria Olteniei.Eu sper, toti speram la un final fericit, deoarece e pacat ca o istorie de 63 de ani si 10 cupe sa fie aruncate la gunoi.

PS: Forta Stiinta!