Un Personaj

   
     De vreun an de zile am prins febra snookerului. În mare parte datorită programului, cum eu ajung acasă în jurul orei 14:00 iar meciurile încep între 14:30 şi 15:00(de obicei) a devenit o rutină zilnică să dau pe Eurosport.

     Astăzi mă gândeam să mai pierd nişte bani la pariuri, dat fiind faptul că  n-am mai băgat de vreo săptămână. După rămăşiţele non-Champions/Europa League nu prea aveam ce să joc, aşa c-am dat pe "Welsh Open". Să vezi şi să nu crezi ce meciuri sunt azi(pentru cunoscători). R.O`Sullivan -J.Trump(meciul ăsta-i tatăl lor) , S. Murphy-M.Allen , D.Junhui-S.Lee , S.Maguire-M.Selby.
      Mi-e la fel de greu ca la Real-Barca să pariez...

   
   Aşa e, eu sunt un Oltean îngâmfat, prost crescut, a cărui unică dorinţa în această seară este să-şi vadă "duşmanii" îngropaţi în faţa a 50.000 de oameni.
 
    Nu-nţeleg ce e cu toată lăbăreala asta fotbalistică "ajută toată ţara". Ce interes am eu, ca suporter înfocat al unei echipe decapitate de FRF+Mititelu, îngropate de Piţurcă şi badjocorită de elita fotbalului românesc, să ţin cu Steaua. Iauzi, Steaua.
     Problema cu ăştia care n-au nici cea mai mică treabă cu fotbalul am prins-o de mult. Prin bloggerime se manifestă ca să primească atenţia, pe la televizor că vezi doamne sunt microbişti, toate în scopul de-aşi pretinde dragostea şi admiraţia faţă de mândria lor becaliană.

     Păi hai frate să fim serioşi, câţi dintre voi aţi îngheţat pe stadion în iernile care indicau minus pe termometru, câţi dintre voi ştiţi cu ce se mănâncă istoria Steluţei Bucureşti, câţi dintre voi v-aţi dat şi ultimul ban din buzunar ca să mergeţi într-o deplasare în care să vă simţiţi alături de echipă, adică sincer, câţi dintre voi ţineţi cu Steaua? Pentru că da baiatu`, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar dacă n-ai bifat măcar un domeniu din cele de mai sus, numai suporter nu te poţi numi.

      Suportareala asta pe chat e un fel de prostituţie naţională, ne-a făcut mama pe toţi microbişti. Forţa Ştiinţa! Hai Twente!

   
   Moralitatea, forma care ne defineşte ca indivizi, ca idei şi automat ca acţiuni. Ei bine, principiile morale sunt de cele mai multe ori greşit înţelese, din punctul meu de vedere.

   Am ajuns atât de rău încât eu, ca elev, văd buba din sistemul educaţional şi realizez că tot ceea ce am învăţat pe banca şcolii a fost un stimulet pentru o carieră de sclav. Producem pe bandă rulantă poliţişti, profesori, medici şi şomeri. Oricât de onorabile, şi nu neg asta, ar suna slujbele de mai sus, eliminând-o automat pe cea din urmă, sunt de părere că acestea sunt un dezastru pentru munca şi personalitatea noastră.
 
    Lăsând la o parte salariile mizerabile, demne de toată jena, ne punem întrebarea, de ce? De ce am fost învăţaţi şi sufocaţi cu "N-ai carte, n-ai parte"?  De ce 99% din cei care-şi vând viaţa şcolii termină o facultate de căcat care se doreşte a fi onorabilă, genială, cea mai mare dintre redutele sistemului, iar pe la 30 de ani îşi pun întrebarea, de ce? De ce nehalitul ăla, de ce prostul ăla e putred de bogat în timp ce noi, oameni cinstiţi care am învăţat pe rupte şi ne-am stors creierii zi şi noapte prin bliblioteci, am ajuns sclavii acestor insecte.
 
    Era un timp când mă gândeam şi eu să fac ce-mi place, să-mi aleg o slujbă unde să primesc satisfacţia unei munci bine întreprinse şi în acelaşi timp a plăcerii de a-mi îndeplini slujba respectivă. Din păcate, nu la mult timp după asta am realizat că principiile morale ne distrug gândirea, ne distrug idealurile şi implicit viaţa.
     Păi să analizăm puţin situaţia, sclavul ăla care s-a ajuns, care a avut tupeul să-şi ia viaţa în piept, nu să aştepte ca restul o slujbă asigurată din bugetul de stat, ăla a ajuns cineva, ăla cu gândirea pe care şi-a format-o în copilărie pe stradă, cu trările şi tâmpeniile pe care le-a întreprins când era adoleşcent, cu tupeul de a-şi contruit baza afacerii peste oricine îi stă în cale, fără să ia în calcul "Tatal Nostru, respectăţi aproapele sau nu fura" , ăla a ajuns om. El îşi va-ntreţine familia la un nivel ridicat, el va muncii mai puţin şi va câştiga mai mult, el este singurul care poate să-şi decidă soarta. Că va cadea pradă ispitelor şi va eşua în drumul său spre fericire este altă problemă, este riscul care face diferenţe între muritorii de rând şi boierime.

     Diferenţa dintre prostimea şi boierime? Este evidentă, există oameni de zeci de ori mai inteligenţi şi mai raţionali decât profesori şi ingineri. Ei sunt oamenii care pe lângă şcoală, au preferat să-şi extragă informaţiile şi din mediul exterior, au fost interesaţi să dea piept şi cu minciunile şi hoţiile care stau la baza planetei. Ei sunt oamenii care şi-au asumat unele riscuri, calculate desigur, care le-au adus fericirea.

    Nu ştiu cât de bine pregătit sunt eu ca să vorbesc de aşa ceva, dar aşa văd viaţa. Aşa o să încerc să-mi construiesc existenţa şi sunt dispus în orice clipă să-mi risc pielea pentru idealuri înalte.

 

      Cică n-am scris nimic despre serialele mele preferate, dar există timp pentru toate, aşa că o să vă răpesc cam multe minute din viaţa voastră importantă, iar aici mă refer la puţinii care o să fie interesaţi să citească articolul cap-coadă.
   
       O să mă axez mai mult pe ceea ce urmăresc în prezent, deoarece mi-e tare greu să-mi amintesc toată lista de capodopere vizionată de-a lungul timpului.

• Californication

     



   Povestea lui Hank Moody, un scriitor stabilit în Los Angeles, California. În general nu mă dau în vânt după filmele de comedie pentru că-mi dau impresia de banalitate şi penibilitate, ceea ce se presupune a fi contrar acestui gen de filme. Ee, serialul ăsta e cu totul diferit. Striitorul ăsta duce 2 vieţi în acelaşi timp, una perfectă în care se culcă cu toate bunăciunile pe care puteau să le adune scenariştii de pe la poarta Hollywood-ului, şi una  deprimantă(pentru el), în care nu poate să le stea alături fiicei lui şi mamei acesteia. Pe Imdb e notat cu 8.4 şi automat, nu încape discuţia că ar fi un alt serial de umplutură.

• Supernatural

 
     Probabil aţi auzit toţi de el, un SF foarte titrat în lumea serialelor TV, fiind unul dintre cele mai vechi "branduri" hollywood-iene care încă mai produc episoade aproape săptămânal. Personajele principale sunt Sam şi Dean, 2 fraţi care şi-au pierdut mama la o vârstă fragedă, vinovat pentru acest deces fiind un demon...Cei 2 sunt crescuţi de tatăl lor în spirit de luptători. Sunt învăţaţi să urască şi să omoare orice creatură supranaturală, vânatul fiind chiar vocaţia lor principală...Din păcate sunt cam multe dezamăgiri pe parcursul serialului. Primele 2 sezoane sunt slabe, dacă nu chiar foarte slabe, singura legătură dintre episoade fiind înconjurul Statelor cu scopul de a-şi găsi tatăl dependent de ideea demonului cu ochi galbeni care i-a omorât soţia. De la sezonul 3 episoadele de umplutură încep să dispară, uşor uşor conturându-se o poveste foarte interesantă. Demoni, fantome, spirite, îngeri, diavol...respectând în amănunt ideea Biblică...îşi fac apariţia în vieţile celor 2 fraţi.

• The Walking Dead

 
     Un serial relativ nou, a cărui poveste este una tot mai ecranizată de mulţi regizori, în ultimul timp. Un virus devastator transformă oamenii în zombii, întreaga planetă devenind un cimitir de morţi vi. Un grup de supravieţuitori încearcă să se ferească de ameninţarea de a se transforma în nişte monştrii fără raţiune. Serialul e bunicel, merge dacă nu ai cu ce să-ţi umpli timpul liber.

• The Vampire Diaries

• Terra Nova

    
  Capodopera de milioane de dolari a lui Spielberg, care sincer să fiu nu prea-i capodoperă. Povestea filmului e bună, actorii joacă bine, dar efectele, care se presupuneau a fi colosale, lasă de dorit. Povestea se petrece undeva prin 2143(dacă nu mă înşel), unde lumea este din ce în ce mai afectată de poluare. Datorită tehnologiei avansate se crează un portal către o lume paralelă ,trimiţând personal în epoca preistorică, acolo unde se întemeiază o nouă eră a omenirii. Serialul merită atenţie, dar cum spuneam şi mai sus, să nu vă aşteptaţi la nişte super efecte vizuale, pentru că o să fiţi dezamăgiţi.


















   Altele: 
        -One Tree Hill : M-am oprit pe la sezonul 7 şi chiar vi-l recomand. Dramă-Sport
        -Lost: Rămâne pe primul loc în topul celor mai bune seriale pe care le-am văzut, păcat că s-a terminat. Dramă-SF-Adventure-Action
        -Fringe: L-am abandonat pe la sezonul 2, nu prea m-a captivat. SF-Action
        -Prison Break: Foarte bun serialul, are 4 sezoane pline de suspans şi acţiune. Action-Drama
        -Heroes: Un Sf complet din toate punctele de vedere. Nu trebuie ratat. SF-Drama-Action
        -Spartacus: Am văzut decât primul sezon, dar pot să-l pun în top 10 must see. Action-Drama
        -Person of Interest: Serial relativ nou, o acţiune mai  morbindă ,ca să zic aşa. Action-Drama-Thriller
        -Alcatraz: Serial nou, puţine episoade, dar promite foarte multe. Thriller-Action
        -90210: Serial cu adolescenţi, m-am oprit pe la sezonul 2, nu era tocmai ce căutam. Drama-Comedy
         


  Cam asta îmi amintesc. Sper că v-am dat ceva bun de vizionat. V-am pa!

 
    Astăzi mă supără haita de supra-intelectuali din blogosfera românească. N-am vreo restrângere în a-mi ocoli părerile şi principiile pentru cauza nobilimii bloggerilor.


    Cum probabil ştiţi şi voi, există băgătorii aştia de seamă care critică minoritatea blogosferei, şi în general, pe cei care n-au trecut de 20 ani. După pauza aia lungă de care vă vorbeam în articolul anterior, am citit, recitit şi refresh-uit paginile scriitorilor pe care obişnuiesc să-i vizualizez şi am constatat cu stupoare(ironic în întregime, ca să nu vă dau o impresie greşită) că noi aştia mai mici, umplem paginile degeaba.

    Singura noastră întrebuinţare pe-aicişa e aia de consumatori, de personaje înzestrate cu slujba de a produce Page Rank pe bandă rulantă celor care spre deosebire de noi, au ceva foarte interesant, calculat şi pertinent, de spus. Ei bine, ţin să vă dezamăgesc, dacă vreunul dintre voi se regăşeşte prin marea mea de aberaţii , vă invit să-mi părăsiţi ruina şi să vă căutaţi sclavii în altă parte, altfel riscaţi să fiţi înlăturaţi aşa cum vă place vouă cel mai mult să primiţi atenţie, ca la uşa cortului.


 V-am pa!