Your Adsense Link 728 X 15

Justitia NU-I oarba?

Posted by eKabuky vineri, 6 iulie 2012 0 comentarii

   Dupa o noapte de nesomn, evident, mi-a trantit "Dumnezeu" o idee in cap. Ma-ntreb care e smecheria cu arestarile tot mai dese ale mogulilor. Oare s-a trezit subit justitia, a pus mana pe acte si a trecut imediat la fapte? Sa pun totul pe seama USL-ului ar fi mult prea laudabil si stiti bine ca nu prea-mi place sa fiu persoana prietenoasa care-si trateaza conducatorii cu doza de respect, ca na...cel putin internetul asta sa ne mai ofere si noua o portita de eliberare spirituala.
    Revenind la problema initiala, oare se planuieste o reorganizare in detrimentul "dictatorial", poate cine stie, e nevoie de o gura de aer proaspat, mai tanar si evident mai bogat in verdeata-in ceea ce priveste PDL-.
    Si ca sa nu trec de la una la alta, as mai scrie vreo 10 randuri da mi s-a luat din start de tema asta, asa ca o nefinisata...ca oricum, eu sunt cam singurul care o sa reciteasca postul asta, de cand mi-am luat mana de pe blog si de pe reclama.

Să nu le uităm devotamentul

Posted by eKabuky joi, 31 mai 2012 1 comentarii

    Sărind printre rânduri de la extaz la agonie, de la iubire la declin si de la mândrie la singurătate, mă simt neputincios în faţa a ceea ce reprezintă excluderea treflei din careul de aşi. Cu lacrimi în ochi, citind printre rânduri cuvintele lui Marius Mitran, încerc să înteleg pentru a mia oare ce-nseamă de fapt Universitatea Craiova pentru mine.

     Mi-e greu să mai văd documentare, mi-e greu să mă împac cu sentimentul că n-am trăit pe vremea glorioasei legende "Maxima", că n-am vărsat prea multe lacrimi de fericire pentru ei şi că m-am hrănit cu mândria înfrângerilor, creîndu-mi un caracter de piatră ce nu va putea fi străpuns.

     Mi se pare absurd să nu o descriu la persoana a treia, să nu o caracterizez prin metafore sau alte figuri de stil, să nu-i reliefez măiestria şi să nu-i pun în evidenţă suferinţa prin care trece în acest moment, parcă ruptă dintr-un "tablou" din versurile lui Bacovia. De ce ea? De ce Craiova? De ce noi? Poate pentru că ne pasă prea mult, poate pentru că nu ne-au apreciat niciodată la adevărata valoare, sau poate pentru că n-au înţeles niciodata de fapt din ce ne înfruptăm toată această pasiune pentru culorile alb-albastre. În prea multe sensuri toate duc în acelaşi punct, un ritual nescris care ne-a legat pe viaţă de o fiinţă mai mult decât "vie", mai mult decât evidentă, parcă comparabilă cu omerta cea sacră a Camorrei sau cu necesitatea monedei între marfa vândută respectiv cumpărată.

     Genetic sau nu, ne curge prin vene acelaşi sânge albastriu patat cu dorinţa de răzbunare, reprezentată mai nou doar de democraţia online-ului şi de câţiva ultraşi gata să-şi rişte pielea şi condiţia socială pentru o cauză mai mult decât nobilă...dar oare câţi dintre voi înţeleg asta. Câţi dintre ei înţeleg că Ştiinţa nu a murit şi n-o să moară niciodată, câţi dintre noi îşi vor vinde sufletul "pocăindu-se" în faţa unei echipe noi, dezonorante, menită să-nlocuiască o legendă? Câţi dintre noi sunt dispuşi să lupte până la capăt?

    Şi cu toată această mafie fotbalistică, cu toate aceste greşeli manageriale impertinente, cu toate aceste jafuri şi oportunităţi de îmbogăţire şi fructificare a ceea ce nu le aparţine, sunt chiar atât de siguri că lumea îi va accepta ca pe o nouă "Sţiintă"? Tind să cred că e cea mai mare greseală din viaţa lor...

    Ne este impus să respectăm o lege nerelevantă, evident de nedreaptă şi supărător de usturătoare. Ni se cere să respectăm instituţia statului şi forţele de ordine, dar în acelaşi timp suntem măcelăriţi parcă din ură rasială de nişte animale care n-au depaşit, sau mai bine zis n-au dat piept cu bacalaureatul. De nişte "pisici" ce-şi respectă şi-şi apără pâine în scopul sclaviei pentru moguli. Şi vine întrebarea evidentă... trăim oare într-un sistem democratic?

    Oltenia plânge, dar nu-şi va trăda nicicând onoarea, la fel cum nu va înceta niciodată sa lupte pentru ceea ce iubeşte.

Când e moca ne băgăm toţi

Posted by eKabuky joi, 24 mai 2012 0 comentarii
 
    Concurs ca ăsta n-am mai văzut de ceva timp, poate, cine ştie, o să-mi dea un şut in fund să mă reapuc calumea de blogging.
    Treaba stă în felul următor: este vorba de un concurs organizat de fzones.com , cu neşte premii al naiba de încurajatoare.
           - Premiul 1: Un WebSite Complet realizat
               - Premiul 2: Un WebSite Complet realizat
               - Premiul 3: Un WebSite Complet realizat
               - Premiul 4: Pachet SEO Complet + Inscriere in 500 Directoare Web
               - Premiul 5: Pachet SEO Complet + Inscriere in 200 Directoare Web

      Tot ceea ce trebuie sa faceţi este sa scrieţi unul sau mai multe articole în care să folosiţi cel puţin 3 dintre următoarele grupuri de cuvinte( cam la fel cum fug eu de munca în plus acum ):

               - "servicii web design"
               - "creare website ieftin" sau "realizare website"
               - "inregistrare directoare web" sau "optimizare website"

Consursul se-ncheie pe data de 15 Iunie 2012, aşa că băgaţi mare dacă vreţi să prindeţi ceva.
     

Comentând amăgitor finală spaniolilor

Posted by eKabuky vineri, 11 mai 2012 0 comentarii
                  
  Mi s-a luat până peste cap de criteriile înjositoare cu care marea majoritate a presei româneşti tratează subiectul ăsta. Ca de obicei pornim de la ideea de "civilizaţie", "cultură" şi fals naţionalism. Oare când o să realizăm ca de fapt noi şi nimeni altcineva, suntem cei care ne ironizăm şi ne băgăm până la gât în rahatul pe care mai apoi, cei din afară îl transformă într-o jignire de proporţii.

  Ca de obicei absolut toată atenţia presei s-a îndreptat spre "impecabil". Este extraordinar cum noi, românii, am reuşit să-i primim cu braţele deschise pe spanioli. Incredibil cât de bine s-au purtat bucureştenii cu ei, este o onoare să-i avem ca oaspeţi în casele noastre.
   Acum sincer, tu ca cetăţean de orice altă origine decât cea română, ce înţelegi când citeşti aceste articole? O să-ţi spun eu ce înţeleg. Înţeleg că ţara asta numită România se află undeva la capătul pământului, înţeleg că e plină de acte teroriste, de oameni falşi şi că ..pentru prima dată în istoria ei a reuşit să treacă peste prostia ei ereditară şi să organizeze un eveniment..atenţia, a reuşit să organizeze un eveniment. Practic nu s-a luat nimeni la bătaie, nu s-a înjurat nimeni, ba mai mult, străinii nu au păţit nimic în capitala României, INCREDIBIL!!!
   Deci nu-mi vine să cred, mass-media a pus punctul pe i. În sfârşit am făcut un progres. Unul de proporţii colosale, ne putem mândri cu faptul că avem nişte cetăţeni model.
  
    Din păcate aşa suntem văzuţi în străinătate, aşa ne-am creat renumele de hoţi, singuri, nimeni altcineva nu ne-a amăgit existenţa decât noi. Noi suntem cei care ne mândrim cu suporterii paşnici ai echipelor spaniole şi îi numim huligani pe cei ai echipelor de stat. Si citând din Napocanews   : “Băi, bascii ăstia ce sunt muţi de beţi pe Lipscani nu sunt tot ăia care până în 2010 puneau bombe la metrou, nişte separatişti extremişti, un fel de secui ai Spaniei?”????
      Nu-i aşa că este frumos să aruncăm cu mocirlă spre ai nostri în loc să privim cu atenţie şi spre cei din jur? Ce rău au făcut cei doi suporteri ai Universităţii Craiova miercuri seara? Au încercat să arate paşnic unei lumi întregi, faptul că sistemul a îngropat simbolul identificator a uneia dintre cele mai bogate regiuni ale tării, Oltenia, au arătat că sub atribuirile false de huligani, românii pot să-şi spună nemulţumire şi într-un mod civilizat, au arătat că le pasă. Şi ce au primit pentru asta? Un dosar penal, o amendă usturătoare şi cel mai probabil o bătaie soră cu moartea din partea maimuţelor ălora cu caschete şi gaze la crimogen.

     Eu zic că cea mai mare problemă a noastră este faptul că ne subestimăm existenţa pe această planetă şi de parcă asta n-ar fi de ajuns, ne mai vindem şi resursele la preţuri de nimic, iar cele care rămân ori nu le exploatăm aşa cum trebuie, ori rămân ascunse la "naftalină" aşteptând să fie cumpărate de mogulii ce le transformă în deşeuri imediat ce-şi văd buzunarele pline de verzişori.

    Şi pănă la următoarea ieşire în Europa...rămânem "ţara în care nici apocalipsa nu mai vine".
  

Dramatismul englez, fiesta spaniolă şi cacialmaua românească

Posted by eKabuky sâmbătă, 5 mai 2012 0 comentarii
 
  Etapa trecută Real Madrid a învins actuala finalistă Europa League, Althelic Bilbao, şi astfel şi-a adjudecat primul loc în Spania după 4 ani de sclavie în faţa fotbalului catalan. Evident că invincibilitatea Barcelonei trebuia să se oprească într-un final în faţa ambiţiei şi orgoliului deja legendarilor Cristiano Ronaldo şi Jose Mourinho, iar munca şi îngâmfarea aveau să-şi culeagă roadele victoriei după ce cu nici o săptămână în urmă îngenunchiua în faţa preciziei blindatelor nemţeşti.

RDS...prietenul de nădejde

Posted by eKabuky duminică, 22 aprilie 2012 0 comentarii


    Cinefilii aşteaptă un an de zile decernarea premiilor Oscar, bloggerii aşteaptă 12 luni de zile să se "înghioldească" între ei şi să-şi exprime dispreţul făţă de prietenul care le-a luat faţa şi de data asta, în timp ce microbiştii, ca buni cunoscători ai fenomenului, trăiesc un El Clasiso la o intensitate de 2 ori mai mare decât înmânarea balonului de aur, care fie vorba între noi, este tot mai...evidentă.

Ganduri nocturne

Posted by eKabuky sâmbătă, 17 martie 2012 0 comentarii

    Au trecut săptămâni de când nu mi-am mai înşirat gândurile pe foi în adevăratul sens al cuvântului, parcă o eternitate de când nu mi-am mai desluşit îndemânarea de-a crea "diamante" dintr-o idee care se vrea a fi inexistentă, practic o exprimare liberă, pertinentă şi neprogramată la momentul în care încep să "aberez".
   

Unguentul sufletului

Posted by eKabuky duminică, 4 martie 2012 0 comentarii

   Astăzi m-am trezit cu noaptea-n cap, iar voi, cititorii acestui post sustrageţi cel mai probabil un grad de hărnicie din fapta mea de bună dimineaţa. Dar deoarece şi pentru că mai există şi nişte personaje care mă cunosc pe-aici, e limpede ca (şi) cristalul că "m-au citit rapid ca pe Libertatea". Evident, Deliric e de vină!

Bine dispus

Posted by eKabuky vineri, 2 martie 2012 0 comentarii

   Azi mă simt destul de bine, aşa că m-am gândit să mai bag vreo 2-3 cuvinte şi pe-aici. E deja 2 martie, nu v-am urat o primăvară fericită şi nu prea v-am mai citit în ultimele 2 zile, da mă revanşez eu. Mă gândeam că postul ăsta să fie mai multă aberaţie şi mai puţin o discuţie pe baza unui subiect anume.

Fara scrupule

Posted by eKabuky joi, 1 martie 2012 0 comentarii

  "Vom promova avansul tehnologiei în lume, sau vom îngropa capul în nisipurile din Arabia Saudită şi Irak"

Cosmote calca pe victime

Posted by eKabuky marți, 28 februarie 2012 0 comentarii
 
   Dacă acum 3-4 luni existau dubii în ceea ce priveşte supremaţia Cosmoteului pe piaţa românească, în momentul de faţă au cam dispărut semnele de întrebare.
   

America, China şi energia mondiala

Posted by eKabuky duminică, 26 februarie 2012 0 comentarii
 
    Citeam pe Adevărul.ro o ştire despre importanţa marcantă a faptului că Europa se dezarmează, în timp ce state ca America sau China îşi continuă procesul de evoluţie şi stăpânire prin orice mijloace.

Promovăm ambiţia şi raţiunea

Posted by eKabuky sâmbătă, 25 februarie 2012 0 comentarii
 
  În primul rând ţin să-i mulţumesc lui Vlad pentru că mi-a deschis ochii asupra acestui proiect. BlogAwards este un site ce are la bază ideea de promovare a bloggingului românesc. Site-ul şi-a reînceput activitatea online de curând şi se pregăteşte pentru un impact de proporţii în rândul blogosferei noastre.
 
  N-aş avea motive să nu promovez acestă iniţiativă având în vedere că mă număr printre cei care pot să primească spirjin în a-şi exprima opiniile pe o scară mai largă de cititori. De curând s-a organizat un concurs ce are ca premii 5 domenii .eu însoţite de pachete web hosting de la Aciphosting. Tema concursului este ca noi, bloggerii, să alegem un slogan pentru cei de la Blogawards. Eu m-am gândit că " Promovăm ambiţia şi raţiunea" sună numai bine.

   În cocluzie ar fi bine ca şi tu, blogger mic sau mare, să scrii câteva rânduri despre acest proiect, poate cine ştie, o să te ajute pe viitor.

Mama lui de rating

Posted by eKabuky vineri, 24 februarie 2012 0 comentarii
 
  Mă, eu înţeleg că toţi aleargă după rating, dar aştia de la Antena 1 o dau în prostie rău de tot. Mă sună cineva acum 10 minute să dau repede pe antenă că e "pe sub pat de atâta râs". Schimb canalul şi peste ce dau, Ogică ăla, că doar dumnezeu ştie cum i se scrie numele, se însoară în direct. Bineînţeles că toata faza e o lăbăreală, să mai atragă şi ei neşte  telespectatori care n-au pe unde să mai râdă, că altfel, nu-mi imaginez cum un om întreg la minte poate să se uite la aşa ceva.

   Începe nunta bă, sau cel puţin aşa mi-a dat impresia când am început eu să mă uit. Asta-i pune inelul bunăciunii, da nu i-l pune pe inelar, ci pe degetul din mijloc, ăla pe care obişnuim noi să-l ridicăm în semn de respect faţă de apropiaţi. Un bătrânel citeşte nişte "promisiuni" şi bla-bla blauri dintr-o carte, amorezii nefiind întrebaţi nimic, dar cu toate acestea sunt declaraţi soţ şi soţie. Nu se sărută, că e urât, adică chiar aşa în public, să nu cumva. Si la final...cântă una, fals..faals..faaals, da atât de faaaals, un fals "La mulţi ani!". Iauzi aici: "La mulţi ani Ogică(x2)..la mulţi ani şi soţiei(x2). Păi africana lui tata(nu-s rasist), blondina aia n-are şi ea un nume, n-are şi ea o prestanţă, că dacă ştiam o luam eu acasă. Şi replica de final, întreabă Ogica înainte să semneze:"Da eu n-am înţeles ceva, cu averea cum facem?". Facem tată cum să nu facem, păi n-ai venit tu să faci nuntă în direct.

    Mi-e şi ruşine că am reuşit să postez aşa ceva, dar sincer, prostituţia din televiziunile româneşti a depăşit limita bunului simţ. Mi-e şi teamă de copiii copiii noştri la ce pornografii +10 ani o să fie nevoiţi să se uite la TV. Vai de viitorul nostru.

Neînsufleţirea Ştiinţei

Posted by eKabuky joi, 23 februarie 2012 0 comentarii

   Urmăream meciul Twente-Steaua din această seară, iar contrar tuturor intuiţiilor voastre, nu am de gând să-i ironizez de data asta, nu pentru că n-aş vrea sau pentru că n-aş fi fericit că au pierdut calificarea, ci pentru că nu merită să-mi acaperez articolul cu ei.

   A fost totuşi un moment în seara asta care m-a trimis cu gândul în trecut. Acele minute în care Florin Costea părea să domine balonul şi adversarul cu aceeaşi înverşunare cu care acum 4 ani îngropa echipele din capitală în uralele a 20.000 de mii de Olteni înfocaţi. Acelaşi Florin Costea, care în al doilea său sezon pe scena primei competiţii fotbalistice din România plutea deasupra porţii din dreptul tunelului vestitului stadion "Ion Oblemenco",  reuşind să-l priveze pe Bogdan Lobonţ de postul de portar, pentru o seară. Acelaşi Florin care îngropa CFR Clujul într-o Bănie înmărmurită de porumbeii care jonglau în luminile nocturnelor, acelaşi Costea care după 2 ani  în Liga I era desemnat golgeter. Şi din păcate, acelaşi Florin Costea care a murit odată cu accidentarea fatală, şi care a pus capăt speranţei unei noi dominaţii alb-albastre.

    Comunismul se vrea a fi mort, dar nu ştiu cât de mult a murit frauda şi hoţia din fotbalul românesc, nu ştiu cât de mult s-au schimbat pionii, victimele şi profitorii. Aceiaşi Dinamo Bucureşti, echipă securistă ce fura  jucători ca la uşa cortului pe vreamea lui nea Nicu, a îngropat  şi prima echipă a Craiovei secolului 21. Normal că de una singură îi era prea greu, dar cu puţină muncă au reuşit să dea peste oameni ca Neţoiu, care zilele trecute umbla prin tribunale, şi Dinel Staicu, proaspăt scăpat dintre cei 3 pereţi cu poarta din gratii, fiecare având rolul de-a distruge treptat "Campioana unei mari iubiri".

    Tind să cred că  valizele nu le-au fost prielnice alor noştri, Niculescu fiind probabil singurul care a reuşit. Mi-l amintesc şi acum pe Mihăiţă Pleşan care-şi declara dragostea şi admiraşia faţă de Ştiinţa, urmând ca la puţin timp după să-şi ia zborul fără regrete. Ultima dată când am auzit de el îmbătrânea la Steaua II, dacă mai e acolo, nu ştiu. Îl ţin minte şi acum pe copilul Moţi care promitea multe, dar le-a dovedit altundeva.
    Dar lovitura sub centură ne-au dat-o de curând. Un Mititel falimentat de Piţurcă, de visele sale irealizabile, de speranţa că-şi va recupera milioanele, l-au orbit şi l-au făcut să lase garda jos în faţa acestei mafii fotbalistice româneşti, numite FRF.
     Unde-a plecat echipa? Dănănane, Prepeliţă, M.Costea, F.Costea, Iliev, Stanca,Dorel Stoica şi Gângioveanu au urmat drumul capitalei. Lung, Găman, Bărboianu, Ologu au făcut o vizită la Ploieşti, iar ceilalţi s-au raspândit prin ţară., tânăra speranţa a Ştiinţei năruindu-se, şi odată cu ea cea mai frumoasă şi cea mai iubită echipă a Romăniei.

    Rămân amintiri şi regrete, şi pe lângă asta rămânem noi, suporterii, cei care nu vor lăsa niciodata un brand ca acesta să moară. Pe această cale ţin să-i anunţ pe cei interesaţi că pe data de 24 Martie(Bucureşti) respectiv 7 Aprilie(Craiova) se vor organiza mitinguri. Ştiinţa nu moare!

Despre ce să mai scriu?

Posted by eKabuky 0 comentarii

     Am dat cam repede peste obstacolul ăsta, şi m-am gândit totuşi să-l transform într-un avantaj. În mare parte cred că întrebarea nu e tocmai corect formulată, sau mai bine zis corect înţeleasă. Am observat că atunci când un blogger postează un articol cu titlul de genul ăsta, sau atunci când ia o pauză, lumea îi etichează automat lipsa ca pe-o neinspiraţie. Ei bine, tind sa cred ca problema stă altfel. Aş putea să umplu sute de rânduri în următoarele 30 de minute, dar care ar fi rostul?
   
     De ce să scriu despre ceva care nu vă pasionează, care vă plictiseşte, de ce? Ca mai apoi să intraţi rar(că oricum sunteţi puţini) şi să mă citiţi cu monotonie sau din interes. E normal ca să existe perioade în care consideri că trebuie să iei o pauză, dar în niciun caz pentru că n-ai inspiraţie ,asta-i o prostie. Orice produci ţine de inspiraţia ta, doar că aceasta este percepută ca valoroasă sau mai puţin valoaroasă pentru restul lumii.

    Nu cred că putem să ne contrazicem pe tema asta, iar răspunsurile ca, nu asculta de ceilalţi, fă ce-ţi place nu-şi au rostul, pentru că fac ceea ce-mi mult mai bine decât multe persoane, iar daca-m învăţat ceva din asta este că nu trebuie să-ţi strici munca cu ceva care nu-şi are locul.

De ce respect mediul online

Posted by eKabuky marți, 21 februarie 2012 0 comentarii
 
    Ideea de promovare sau de liberă exprimare nu vă este nefamiliară niciunuia dintre voi, acestea fiind chiar principalele motive pentru care vă faceţi veacul prin mult contestata lume a bloggingului. Evident că mediu online percepe respectul faţă de cei din jur în diferite moduri, fiecare apărându-şi cauza aşa cum ştie mai bine.

    Reţelele de socializare sunt muzele generaţiilor tinere şi mai nou, a generaţiei trecută de vârsta mijlocie. Spre deosebire de colegii din blogosferă, eu am o oarecare doză de respect pentru tineretul care-şi spune regretele, amărăciunile şi bucuriile pe Facebook, Twitter sau cine ştie ce altă reţea cunoscută sau necunoscută de ochiul nostru. Nu neapărat pentru că-mi sunt apropiaţi ca vârstă, sau pentru că trăiesc printre ei, ci pentru faptul că sunt creatori, pentru idealurile lor şi pentru modul în care tratează unele aspecte ale vieţii cu zâmbetul pe buze.
    Probabil că unii dintre voi sunteţi obişnuiţi să-i caracterizaţi drept nişte plusuri care ne acaparează mediul online şi care sunt incontestabil, mult mai urmăriţi şi ascultaţi decât 80% dintre noi. Ideea este următoarea, fie că puştiul ăla de pe facebook are un profil cu 5.000 de prieteni, iar singura lui ocupaţie este să agaţe fete mai mari decât el şi să-şi construiască o armată de sclavi care să-l ia drept model, într-o zi copilul ăla se va trezi la realitate, îşi va curaţa mintea şi-şi va sfătui feisbuciştii să nu facă aceleaşi greşeli ca el, făcând asfelt nişte copii retardaţi să-şi schimbe principiile. Pentru că, să fim sinceri, cât de greu este să-l mituieşti pe X cu o acadea când el te vede mai sus decât taicaso pe scara ierarhică.

    Partea a doua a discuţiei se axeză strict pe blogosfera romănească. Eu am descoperit această comunitate prin 2009, eram dependent de ideile de cunoaştere şi liberă exprimare, formându-mi un caracter strict conspirativ despre lumea înconjurătoare. Bloggingul a fost ca un impuls pentru mine, am încercat să evoluez şi să-mi conturez caracterul de scriitor în mod constant, am reevaluat articole vechi şi le-am comparat cu altele mai noi, am schimbat o serie de bloguri şi subdomenii ca să văd cum merge treaba. Cu ajutor din interior am început să înţeleg ce se cere, mi-am dat seama că dacă vrei să te faci cunoscut nu trebuie să scrii articole lungi(la început), nu trebuie s-o dai in basme şi ironii, politică sau moravuri sociale, dar cu toate astea continui şi acum să umplu paginile cu articole care-mi plac, articole care poate nu-mi aduc laude şi beneficii materiale aşa de mari cum mi-aş dori eu, dar articole care mă fac să mă simt împăcat cu propria persoană. Evident că printre plăceri şi respect, încerc să atrag şi un număr de cititori fideli, de comentatori implicaţi sau nu emoţional în ceea ce scriu, pentru că altfel, cum să mă fac cunoscut?

      Ideea trei este pusă sub semnul întrebării în ultimul timp, şi anume, pirateria. Pirateria este principala ocupaţie a surferilor în online, principalul motiv pentru care ne achiziţionăm un abonament la internet şi automat, refuzăm să răsplătim companiile cu creşteri în buget. ACTA, SOPA sau mai ştiu eu ce alte programe menite să ne închidă gura ar fi nişte probleme de proporţii pentru noi. Sincer, nu ştiu cum aş putea să percep internetul fară libera exprimare, fără filmul de pe filelist sau melodia de pe youtube. Practic, fără internet .

PS: Respect mediul online pentru că m-a învaţat ceea ce şcoala nu m-ar fi lăsat niciodată să aflu...adevărul!

 

Hugo

Posted by eKabuky duminică, 19 februarie 2012 0 comentarii
 
   Cred că aţi auzit şi voi de capodopera 3D marca Martin Scorsese. Filmul a primit destule nominalizări la premiile academiilor din acest an, dar cu toate astea sunt destui care-l critică. Astăzi mi-am făcut timp, fiind foarte ocupat de felul meu, să-l văd.
   Filmul este foarte bun, i-aş da un 9 de voie. Actorii joacă foarte bine, efectele sunt exemplare, regizorul...nici nu mai încape discuţia. Aveţi aici şi trailerul, mi-e cam lene să-l uploadez.
   

Mă chinuie talentul

Posted by eKabuky vineri, 17 februarie 2012 0 comentarii
   Mă mai apucă câteodată febra exprimării. Uite ce-a ieşit. eKabuky=Un Personaj. Eu intru de la 00:20(adică primul).

video

Neşte snookereală

Posted by eKabuky 0 comentarii
   
     De vreun an de zile am prins febra snookerului. În mare parte datorită programului, cum eu ajung acasă în jurul orei 14:00 iar meciurile încep între 14:30 şi 15:00(de obicei) a devenit o rutină zilnică să dau pe Eurosport.

     Astăzi mă gândeam să mai pierd nişte bani la pariuri, dat fiind faptul că  n-am mai băgat de vreo săptămână. După rămăşiţele non-Champions/Europa League nu prea aveam ce să joc, aşa c-am dat pe "Welsh Open". Să vezi şi să nu crezi ce meciuri sunt azi(pentru cunoscători). R.O`Sullivan -J.Trump(meciul ăsta-i tatăl lor) , S. Murphy-M.Allen , D.Junhui-S.Lee , S.Maguire-M.Selby.
      Mi-e la fel de greu ca la Real-Barca să pariez...

Hai Twente

Posted by eKabuky joi, 16 februarie 2012 0 comentarii
   
   Aşa e, eu sunt un Oltean îngâmfat, prost crescut, a cărui unică dorinţa în această seară este să-şi vadă "duşmanii" îngropaţi în faţa a 50.000 de oameni.
 
    Nu-nţeleg ce e cu toată lăbăreala asta fotbalistică "ajută toată ţara". Ce interes am eu, ca suporter înfocat al unei echipe decapitate de FRF+Mititelu, îngropate de Piţurcă şi badjocorită de elita fotbalului românesc, să ţin cu Steaua. Iauzi, Steaua.
     Problema cu ăştia care n-au nici cea mai mică treabă cu fotbalul am prins-o de mult. Prin bloggerime se manifestă ca să primească atenţia, pe la televizor că vezi doamne sunt microbişti, toate în scopul de-aşi pretinde dragostea şi admiraţia faţă de mândria lor becaliană.

     Păi hai frate să fim serioşi, câţi dintre voi aţi îngheţat pe stadion în iernile care indicau minus pe termometru, câţi dintre voi ştiţi cu ce se mănâncă istoria Steluţei Bucureşti, câţi dintre voi v-aţi dat şi ultimul ban din buzunar ca să mergeţi într-o deplasare în care să vă simţiţi alături de echipă, adică sincer, câţi dintre voi ţineţi cu Steaua? Pentru că da baiatu`, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar dacă n-ai bifat măcar un domeniu din cele de mai sus, numai suporter nu te poţi numi.

      Suportareala asta pe chat e un fel de prostituţie naţională, ne-a făcut mama pe toţi microbişti. Forţa Ştiinţa! Hai Twente!

Ce este moralitatea

Posted by eKabuky miercuri, 15 februarie 2012 0 comentarii
   
   Moralitatea, forma care ne defineşte ca indivizi, ca idei şi automat ca acţiuni. Ei bine, principiile morale sunt de cele mai multe ori greşit înţelese, din punctul meu de vedere.

   Am ajuns atât de rău încât eu, ca elev, văd buba din sistemul educaţional şi realizez că tot ceea ce am învăţat pe banca şcolii a fost un stimulet pentru o carieră de sclav. Producem pe bandă rulantă poliţişti, profesori, medici şi şomeri. Oricât de onorabile, şi nu neg asta, ar suna slujbele de mai sus, eliminând-o automat pe cea din urmă, sunt de părere că acestea sunt un dezastru pentru munca şi personalitatea noastră.
 
    Lăsând la o parte salariile mizerabile, demne de toată jena, ne punem întrebarea, de ce? De ce am fost învăţaţi şi sufocaţi cu "N-ai carte, n-ai parte"?  De ce 99% din cei care-şi vând viaţa şcolii termină o facultate de căcat care se doreşte a fi onorabilă, genială, cea mai mare dintre redutele sistemului, iar pe la 30 de ani îşi pun întrebarea, de ce? De ce nehalitul ăla, de ce prostul ăla e putred de bogat în timp ce noi, oameni cinstiţi care am învăţat pe rupte şi ne-am stors creierii zi şi noapte prin bliblioteci, am ajuns sclavii acestor insecte.
 
    Era un timp când mă gândeam şi eu să fac ce-mi place, să-mi aleg o slujbă unde să primesc satisfacţia unei munci bine întreprinse şi în acelaşi timp a plăcerii de a-mi îndeplini slujba respectivă. Din păcate, nu la mult timp după asta am realizat că principiile morale ne distrug gândirea, ne distrug idealurile şi implicit viaţa.
     Păi să analizăm puţin situaţia, sclavul ăla care s-a ajuns, care a avut tupeul să-şi ia viaţa în piept, nu să aştepte ca restul o slujbă asigurată din bugetul de stat, ăla a ajuns cineva, ăla cu gândirea pe care şi-a format-o în copilărie pe stradă, cu trările şi tâmpeniile pe care le-a întreprins când era adoleşcent, cu tupeul de a-şi contruit baza afacerii peste oricine îi stă în cale, fără să ia în calcul "Tatal Nostru, respectăţi aproapele sau nu fura" , ăla a ajuns om. El îşi va-ntreţine familia la un nivel ridicat, el va muncii mai puţin şi va câştiga mai mult, el este singurul care poate să-şi decidă soarta. Că va cadea pradă ispitelor şi va eşua în drumul său spre fericire este altă problemă, este riscul care face diferenţe între muritorii de rând şi boierime.

     Diferenţa dintre prostimea şi boierime? Este evidentă, există oameni de zeci de ori mai inteligenţi şi mai raţionali decât profesori şi ingineri. Ei sunt oamenii care pe lângă şcoală, au preferat să-şi extragă informaţiile şi din mediul exterior, au fost interesaţi să dea piept şi cu minciunile şi hoţiile care stau la baza planetei. Ei sunt oamenii care şi-au asumat unele riscuri, calculate desigur, care le-au adus fericirea.

    Nu ştiu cât de bine pregătit sunt eu ca să vorbesc de aşa ceva, dar aşa văd viaţa. Aşa o să încerc să-mi construiesc existenţa şi sunt dispus în orice clipă să-mi risc pielea pentru idealuri înalte.

D`ale cinematografiei

Posted by eKabuky marți, 14 februarie 2012 0 comentarii
 

      Cică n-am scris nimic despre serialele mele preferate, dar există timp pentru toate, aşa că o să vă răpesc cam multe minute din viaţa voastră importantă, iar aici mă refer la puţinii care o să fie interesaţi să citească articolul cap-coadă.
   
       O să mă axez mai mult pe ceea ce urmăresc în prezent, deoarece mi-e tare greu să-mi amintesc toată lista de capodopere vizionată de-a lungul timpului.



  • Californication
     



   Povestea lui Hank Moody, un scriitor stabilit în Los Angeles, California. În general nu mă dau în vânt după filmele de comedie pentru că-mi dau impresia de banalitate şi penibilitate, ceea ce se presupune a fi contrar acestui gen de filme. Ee, serialul ăsta e cu totul diferit. Striitorul ăsta duce 2 vieţi în acelaşi timp, una perfectă în care se culcă cu toate bunăciunile pe care puteau să le adune scenariştii de pe la poarta Hollywood-ului, şi una  deprimantă(pentru el), în care nu poate să le stea alături fiicei lui şi mamei acesteia. Pe Imdb e notat cu 8.4 şi automat, nu încape discuţia că ar fi un alt serial de umplutură.









  • Supernatural

 
     Probabil aţi auzit toţi de el, un SF foarte titrat în lumea serialelor TV, fiind unul dintre cele mai vechi "branduri" hollywood-iene care încă mai produc episoade aproape săptămânal. Personajele principale sunt Sam şi Dean, 2 fraţi care şi-au pierdut mama la o vârstă fragedă, vinovat pentru acest deces fiind un demon...Cei 2 sunt crescuţi de tatăl lor în spirit de luptători. Sunt învăţaţi să urască şi să omoare orice creatură supranaturală, vânatul fiind chiar vocaţia lor principală...Din păcate sunt cam multe dezamăgiri pe parcursul serialului. Primele 2 sezoane sunt slabe, dacă nu chiar foarte slabe, singura legătură dintre episoade fiind înconjurul Statelor cu scopul de a-şi găsi tatăl dependent de ideea demonului cu ochi galbeni care i-a omorât soţia. De la sezonul 3 episoadele de umplutură încep să dispară, uşor uşor conturându-se o poveste foarte interesantă. Demoni, fantome, spirite, îngeri, diavol...respectând în amănunt ideea Biblică...îşi fac apariţia în vieţile celor 2 fraţi.



  • The Walking Dead




 
     Un serial relativ nou, a cărui poveste este una tot mai ecranizată de mulţi regizori, în ultimul timp. Un virus devastator transformă oamenii în zombii, întreaga planetă devenind un cimitir de morţi vi. Un grup de supravieţuitori încearcă să se ferească de ameninţarea de a se transforma în nişte monştrii fără raţiune. Serialul e bunicel, merge dacă nu ai cu ce să-ţi umpli timpul liber.



  • The Vampire Diaries


     
    Oricât de mult mă supăra, la prima vedere, ideea de-a viziona un serial cu vampiri, pentru că sincer să fiu, câţi dintre noi se dau în vănt după un astfel de gen de film, după ce am văzut de ce e în stare TVD mi-am schimbat complet opinia. Pot să spun cu încredere, că de la Lost încoace nu am mai văzut un serial care să creeze episod de episod starea de suspans. Practic, fiecare episod care apare aduce ceva nou, o întorsătură de situaţii, o poveste, o dilemă, o întortochiare... Povestea filmului are legătură cu o fată de 16 ani care se îndragosteşte de un vampir(da ,ştiu, până aici sună a Saga Amurg-sau cum i-o zice). Pe parcurs povestea filmului deraiază foarte foarte mult, fata de 16 ani dând piept în piept cu pericole surprinzător de surprinzătoare. În ciudă faptului că o să vi se pară o poveste de tot rahatul, vă garantez că serialul are multe de spus.






  • Terra Nova


    
  Capodopera de milioane de dolari a lui Spielberg, care sincer să fiu nu prea-i capodoperă. Povestea filmului e bună, actorii joacă bine, dar efectele, care se presupuneau a fi colosale, lasă de dorit. Povestea se petrece undeva prin 2143(dacă nu mă înşel), unde lumea este din ce în ce mai afectată de poluare. Datorită tehnologiei avansate se crează un portal către o lume paralelă ,trimiţând personal în epoca preistorică, acolo unde se întemeiază o nouă eră a omenirii. Serialul merită atenţie, dar cum spuneam şi mai sus, să nu vă aşteptaţi la nişte super efecte vizuale, pentru că o să fiţi dezamăgiţi.


















   Altele: 
        -One Tree Hill : M-am oprit pe la sezonul 7 şi chiar vi-l recomand. Dramă-Sport
        -Lost: Rămâne pe primul loc în topul celor mai bune seriale pe care le-am văzut, păcat că s-a terminat. Dramă-SF-Adventure-Action
        -Fringe: L-am abandonat pe la sezonul 2, nu prea m-a captivat. SF-Action
        -Prison Break: Foarte bun serialul, are 4 sezoane pline de suspans şi acţiune. Action-Drama
        -Heroes: Un Sf complet din toate punctele de vedere. Nu trebuie ratat. SF-Drama-Action
        -Spartacus: Am văzut decât primul sezon, dar pot să-l pun în top 10 must see. Action-Drama
        -Person of Interest: Serial relativ nou, o acţiune mai  morbindă ,ca să zic aşa. Action-Drama-Thriller
        -Alcatraz: Serial nou, puţine episoade, dar promite foarte multe. Thriller-Action
        -90210: Serial cu adolescenţi, m-am oprit pe la sezonul 2, nu era tocmai ce căutam. Drama-Comedy
         


  Cam asta îmi amintesc. Sper că v-am dat ceva bun de vizionat. V-am pa!

Ipocrizia statornicului

Posted by eKabuky duminică, 12 februarie 2012 0 comentarii
 
    Astăzi mă supără haita de supra-intelectuali din blogosfera românească. N-am vreo restrângere în a-mi ocoli părerile şi principiile pentru cauza nobilimii bloggerilor.


    Cum probabil ştiţi şi voi, există băgătorii aştia de seamă care critică minoritatea blogosferei, şi în general, pe cei care n-au trecut de 20 ani. După pauza aia lungă de care vă vorbeam în articolul anterior, am citit, recitit şi refresh-uit paginile scriitorilor pe care obişnuiesc să-i vizualizez şi am constatat cu stupoare(ironic în întregime, ca să nu vă dau o impresie greşită) că noi aştia mai mici, umplem paginile degeaba.

    Singura noastră întrebuinţare pe-aicişa e aia de consumatori, de personaje înzestrate cu slujba de a produce Page Rank pe bandă rulantă celor care spre deosebire de noi, au ceva foarte interesant, calculat şi pertinent, de spus. Ei bine, ţin să vă dezamăgesc, dacă vreunul dintre voi se regăşeşte prin marea mea de aberaţii , vă invit să-mi părăsiţi ruina şi să vă căutaţi sclavii în altă parte, altfel riscaţi să fiţi înlăturaţi aşa cum vă place vouă cel mai mult să primiţi atenţie, ca la uşa cortului.


 V-am pa!

O săptămână pe-ntuneric

Posted by eKabuky vineri, 10 februarie 2012 0 comentarii
 
   Eh...greu e când nu ai acces la internet în era asta a tehnologiei. Mai rău e când n-ai acces nici măcar la calculator. Săptămâna trecută mi-a bubuit calculatorul. Nu, nu în sensul propriu al cuvîntului, dar pentru mine e cam acelaşi lucru.

   Imi rula până în momentul în care se încărca bara de la XP, iar apoi, buff...restart. Am încercat să-l fac singur, am împrumutat un CD-ROM(al meu fiind stricat), am cerut un adaptor(cred c-aşa îi zice) cuiva, ca să fac legătura între tastatura mea USB şi mufa din unitate, altfel nu puteam accesa biosul şi...s-a dovedit a fi în zadar.


    L-am dus la reparat, am aşteptat o săptămână şi am primit şi răspunsul la întrebarea Cum s-a stricat? . Păi, l-a hackerit cineva din reţea. M-am întrebat de ce tocmai eu, şi mi-am răspuns singur, de ce nu?

Unde-i visul american?

Posted by eKabuky marți, 31 ianuarie 2012 0 comentarii
(Foto: yuppy.ro)  

   Hai că m-am pus singur pe gânduri. Cum am reuşit să-mi fac blog, să postez peste 10 articole, şi să nu mă iau măcar odata de naţia pe care o iubesc aşa, da aşa de mult. Nu, nu sunt rasist, mă refer la un sistem competent prin incompetenţa lui, la un popor minţit peste limita bunului simţ(şi ca să vă explic ce înţeleg eu prin bun simţ în postul de faţă, gândiţi-vă că preşedintele şi guvernul nostru ar avea, zic ar, bun simţ în comparaţie cu ăştia), la o ţară care şi-a căpătat renumele de putere economică principală la nivel mondial doar datorită războaielor de cucerire. Şi nu, nu mă refer la războaiele de acum 80-90 de ani, ci mă refer la momentul actual, la deceniul care ne-a făcut cu mâna de curând.

    Termenul de "visul american" a făcut şi încă face furori în lumea-ntreagă, de la generaţiile post-liceale până la cei trecuţi de vărsta mijlocie. Toţi şi-ar lăsa amarurile de-o viaţa pentru o şansă în ţara "perfecţiunii". Spun perfecţiune între ghilimele deoarece nu sunt adeptul acestei mişcări, dar mi-aş face bagajul instant dacă aş avea ocazia. Cum vine asta? Păi vine invers :)) .

    Tot nu v-am lămurit care e problema mea cu America, aşa ca n-o mai lungesc. Aş pleca în America pentru un trai mai ridicat, aş învăţa să iubesc cetăţenii americani, dar pe lângă toate astea, m-aş lovi de iminenta ameninţare politică. Adică mi-ar fi greu să urc într-un zgârie nori fără să mă gândesc că Obama nu pregăteşte o ambuscadă cu avioane şi  C4, iar eu, ca viitor-actual cetăţean american, o s-o mierlesc ca aştia să-şi joace şansa în secarea de petrol a unui deşert sau invadarea unei regiuni bogate în minereuri pe motive teroriste.

    Cred că ştiţi bine la ce mă refer, iar de final vreau să fac o constatare, acum sunt în rândul ideilor bune...bune, da aşa de bune...mamăă...

Bolnav cu toate "boalele"

Posted by eKabuky luni, 30 ianuarie 2012 1 comentarii
   
    În ultimul timp îmi dau impresia că sunt un copil de clasa a 2-a care nu-şi poate regla sub nicio formă mecanismul de somn. Pe lângă faptul că adorm cum nu se poate mai greu seara şi cad lat pe la ora 15:00 în fiecare zi, mă mai lovesc şi de vicii. Din păcate pentru articol nu mă refer la genul ăla de vicii verzi pe care le rulezi într-o foiţă OCB, ci la viciile banale de care suntem dependenţi cu toţii.

    În cazul meu, sucul cofeinizat(Pepsi) este o problemă imensă. De exemplu fratemeo saracu` bea cot la cot cu mine(vorba vine) şi când se pune în pat adoarme instant. Aseară am prins maxim 2 ore de somn, şi nu e prima dată când mi se întamplă asta. Lucrul supărător e că ştiu de unde porneşte problema, dar sunt prea indiferent sau prea entuziast ca să o tratez la timpul potrivit.

    Şi ca să vedeţi că am şi cu ce să contra-atac microbul, în dimineaţa asta mi-am propus să-mi fac ziua frumoasă fără să iau în calcul orele nedormite, fără să pun capul pe bancă şi să visez cai verzi pe pereţi. Ei bine...organismul, sau mai bine zis capul, nu m-a lăsat baltă de data asta. Practit mi-am impus mie însumi o idee şi am dus-o la final. Tare aş vrea să ştiu să vă explic în termeni psihologici această idilă, dar n-am habar.

V-am pa!

Recenzie cinematografică

Posted by eKabuky duminică, 29 ianuarie 2012 0 comentarii
 
    M-am gândit să fac o scurtă prezentare a filmelor pe care le-am vizionat weekend-ul acesta. Cu toate că în ultimii doi ani am devenit un împătimit al serialelor şi, astfel, am neglijat noutăţile de la Hollywood, nu e niciodată prea târziu să revi la prima pasiune.
    Şi ca să-i ţin în suspans pe cei ce şi-au propus a citi totul, cap coadă, o să încep cu ce e mai "prost".




  •   Seeking Justice
    

      
   Un film bunicel, cu care poţi să-ţi umpli timpul liber. Lasând la o parte calitatea filmului, scenariul l-a scos în evidenţă foarte mult pe Nicolas Cage, sau cel puţin mi-a lăsat mie această impresie. Cu toate că filmul are ca target principal genul "Action", mie mi se pare că au cam lăbărit-o(scuzaţi expresia) cu asta.
   Nota de pe IMDB e mai mult decât suficientă din punctul meu de vedere.



  •    Force Speciales

     
   
     Aici îmi permit să fac o "plângere" la adresa colosalului IMDB. Nota mi se pare mult sub nivelul filmului, probabil i-au suparat francezii şi au vrut să se razbune pe ei. Nu, glumesc, dar mi se pare total subevaluat filmul. Diane Kruger şi Djimon Hounsou şi-au jucat rolurile la fix, iar acţiunea filmului este foarte bună, puţin exagerat în scenele de luptă în care soldaţii francezi păreau de prea multe ori că sunt "divinizaţi" cu un scut ceresc anti-gloanţe(totuşi o scenă prezentă în toate filme de acţiune), dar per total un film foarte bun. Desigur partea interesantă a acestuia au constituit-o scenele de dramă şi aventură, de care am avut parte cât cuprinde.
    PS: Un film numai bun de urmărit în timpul liber.








  • The Girl with the Dragon Tattoo

    
     După cum mi-am propus, am păstrat ce-i mai bun pentru final. Filmul este foarte foarte bun, din toate punctele de vedere. Sincer sa fiu, nici nu am auzit de Rooney Mara până acum, dar mi-a lăsat o impresie foarte bună în această peliculă(şi nu mă refer la aspectul fizic :)) ). Două ore şi jumătate de "poliţienism" în care  colosalul David Fincher a încadrat un film ce are destule de spus la oscaruri în februarie.
     Se poate să exagerez şi eu în anumite puncte, mai ales pentru că m-am declarat ca fiind un fan înrăit al genului Mystery de-a lungul timpului, dar per total,filmul este un must see pentru oricine vrea a se considera cinefil.

     

Timeline este obligatoriu pe Facebook

Posted by eKabuky vineri, 27 ianuarie 2012 0 comentarii
   
    Noua interfaţă Facebook care poartă numele de Timeline va deveni obligatorie, normal, în cazul în care doriţi să vă păstraţi profilul intact.
   
    „Intenţionăm să creăm un loc intim, unde îţi spui povestea într-un mod personal. Un loc la care lucrezi mult ca să-l faci cum trebuie. Vrem să te simţi mândru de Timeline-ul tău”, a declarat fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg.


      Idee e că simţitul ăsta "ca acasă" este doar o prefaţă a bine stabilitului plan controlează populaţia , mai toate site-urile de socializare având ca scop principal stocarea informaţiilor extrem de banale pe care un individ le manifestă zilnic.Pe scurt,  o să fim manipulaţi atât de uşor încăt nici nu o să observăm. Un fel de cip computerizat care stochează toate obiceiurile, nevoile şi ideile care ne trec prin cap, în asta se transformă internetul, un loc lipsit de intimitate.

Iadul alb

Posted by eKabuky joi, 26 ianuarie 2012 0 comentarii
 

    De 2 zile ninge cu cantităţi semnificative în toată ţara(perfect explicabil având în vedere perioada în care ne aflăm), autorităţile sunt surprinse, e INCREDIBIL aşa ceva în luna ianuarie, practic inexplicabil.
    
    Termenul de "iadul alb" se tot vehiculează în presa română, iar eu, deoarece şi pentru că ar trebui a mă considera blogger, am o explicaţie banală. "Iadul alb" pare să fie o poveste smulsă din mitologia lui Deliric1, în care oamenii sunt văzuţi ca nişte corpuri cu cap de porc, care în goana lor după satisfacţiile materiale se lovesc de propria raţiune. Imaginea de ansamblu este una sumbră, singurul element care îi dă strălucirea fiind fulgii de nea care se  lipesc cu fiecare secundă de străzile unor oraşe afundate în dezordine şi în minciuni.De altfel aş putea să compar această "pictură" cu gândurile lui Bacovia, nu mult îndepartate de această idee de constrângere, de "negură"(iadul alb sau "întunericul luminos") şi de tristeţe.

     Natura este elementul principal, o ameninţare pentru clasa animalelor, un inamic desăvârşit care poate în orice clipă să lovească năstruşnic, pe neaşteptate. Iar printre toate aceste lupte imorale se regăsesc şi cei mici, neputincioşi şi paşnici se bucură de minunea pe care ei o consideră ca fiind dumnezeiască. Fară să ştie ce-i aşteaptă în faţă, fără să-i intereseze, se bucură cât mai au timp de frumuseţile naturii combinând sentimentul de fericire cu îngheţul zdrobitor şi creând...adevăratul sens al vieţii...

Discursul "dictatorului"

Posted by eKabuky miercuri, 25 ianuarie 2012 0 comentarii
   
   Al nostru domn preşedinte ţine chiar în acest moment un discurs care a vrut a se porni ca fiind unul demoralizator, atât pentru popor, cât şi pentru propria-i persoana, un discurs în care promite un viitor cerşind mila greşelilor din trecut, care din "pliscul linguşitorului" reies ca nişte măsuri bine calculate şi orientate spre o creştere economică viitoare.

   Punctul culminant al discursului a fost atunci când piratul a aruncat bomba, iauzi aici:"Poporul nu se revizuieşte prin declaratii, ci prin fapte”. Pai în acest caz, care sunt faptele, motivele, reformele, ce o să ne facă să cedăm şi să-i recunoaştem competenţele administrative , deoarece până acum am avut parte doar de declaraţii ,faptele au lipsit cu desăvârşire.


   În cea de-a treia parte a discursului, Băsescu s-a axat pe problema locurilor de muncă şi pe corupţia/evaziunile fiscale. Cică dezvoltarea agriculturii. Păi cine a distrus-o mă, cine a lăsat-o de izbelişte, cine  i-a dat cu piciorul atunci când aveam nevoie de ea şi atunci când era una dintre singurele industrii pe care puteam să le valorificăm atât în ceea ce priveşte resursele naţionale cât şi cele internaţionale(exportul). Cum să neglijezi o astfel de calitate, mi-e greu şi să privesc harta fără să sa-mi sară-n ochi "marea de câmpie" a acestei ţări pierdute în neat. Pentru evaziunea fiscală a venit cu o soluţie, o reformă care să "memoreze" fiecare 
leu care intră în buzunarele politicienilor. Sincer, nu prea am înţeles cum vine asta, adică până acum nu erau monitorizate tranzacţiile sau ce...ups. Şi citat:"Avem nevoie de oameni politici credibili"...mda...no comment.


   Cam asta am avut de spus..


   



   

El Clasico

Posted by eKabuky 0 comentarii


   Meciul orgoliilor în Spania, meciul pe care milioane de oameni îl aşteaptă un an întreg, meciul care a ridicat fotbalul la nivel de artă de-a lungul timpului. Aşa caracterizez eu acest spectacol fotbalistic alături de care am copilărit în lumea sportului, fiind pentru mine al doilea cel mai important eveniment sportiv al anului(După mult consacrata întâlnire U.Craiova-Dinamo).

   Statistica ultimelor partide nu arată tocmai bine pentru madrileni, lucru care nu face decât să mă bucure având în vedere simpatia pe care i-o port echipei catalane. De remarcat este invincibilitatea Barcelonei din ultimii ani. Sincer mi-e tare greu să cred(ca să nu zic...nu cred) că există o echipă care să-i ţină piept unei Barcelone, care dă impresia că iubeşte fotbalul într-o industrie materială a cărei singure preocupari este banul.

   Încă 5 ore copiii!V-am pa!

Depăşim frazele

Posted by eKabuky joi, 19 ianuarie 2012 0 comentarii

   Se pare că românul mai are multe de dovedit, mult mai multe decât mă aşteptam eu şi cu mult peste aşteptările măscăricilor de la cârma statului. Bucureştiul este principalul punct de pornire al protestelor din toată ţara, proteste ce au rol, după părerea mea, în depăşirea îndoctrinării cu care a fost instruit acest stat şi cu care a fost învăţat, obligat şi minţit să trateze situaţiile extreme.

    Aceste situaţii care au pus astăzi mii de oameni să-şi spună nemulţumirile în cea mai friguroasă perioadă a anului, să-şi exercite dreptul democratic în faţa celor care-i manipulează şi-i trateaza ca pe nişte animale, acestea sunt motive de laudă pentru o naţie care a suferit destul, pentru o nouă generaţie care priveşte cu teamă în viitor fiind constrânsă de neputinţa de a-şi construi viaţa în mocirlă şi cu siguranţă pentru demnitatea şi raţiunea noastră.

    Toţi cer alegeri anticipate, toţi cer o conducere nouă. Desigur că o conducere nouă nu va însemna niciodată creşterea salariilor sau a locurilor de muncă, nu va însemna o viaţă nouă, o viaţă mai bună pentru cetăţenii patriei mamă, dar cu siguranţă va avea un rol important în "războiul etern" dintre vocea poporului şi conducătorii brandului, va aduce o doză de frică şi de responsabilitate pentru cei ce urmează să ne conducă, şi poate, zic poate..o doză de respect.

 

Una bucata premiu

Posted by eKabuky luni, 16 ianuarie 2012 0 comentarii
 
 Şi mă plângeam că nu am mai câştigat nimic de atât "amar de vreme".Astazi am aflat că sunt fericitul posesor al unui tricou  marca Vescan .Da, este vorba despre raperul clujean, iar asa-zisul "concurs" se numeşte "Prin ochii vostri...".

    "Prin ochii vostri..." este un concurs realizat pentru ascultatorii şi susţinatorii lui Vescan, aceştia fiind chiar cei care propun săptămânal subiectul pieselor(de aici vâ daţi seama cum am câştigat şi eu).

     Aceasta a fost ediţia cu numărul 6, fiind intitulată Marea catastrofă.Aveţi aici şi link-ul melodie.


V-am pa!

Cu orgoliu` la pamant

Posted by eKabuky vineri, 13 ianuarie 2012 0 comentarii

  Sa presupunem ca vizionam un film de actiune. Un asasin bine antrenat omoara fara sa clipeasca o fiinta vie-persoana-. Destul de usor, percepem totul ca pe o miscare foarte misto. Intrebarea mea e cum ne`am simti noi dupa ce am omori o persoana ,fie ea buna sau rea din punct de vedere moral-actiuni,fapte,perceptii-.Totul pare usor la televizor ,dar sunt sigur ca in realitate am reactiona negativ in fata unei astfel de provocari, si oricat am incerca sa uitam ,peste zile-luni-ani-saptamani, o sa ne amintim si o sa privim in trecut, fie cu sentimentul de vinovatie-in cazul de fata- ,fie cu nostalgie, bucurie si bineinteles mandrie.
 
    Acum o sa incep sa vorbesc despre ceea ce mi`am propus de fapt, despre singura amintire care mi`a provocat "dragoste si credinta, mandrie si suferinta". Multi dintre voi nu ma puteti intelege in aceasta privinta, si nici nu cer asta deoarece e imposibil la momentul actual. As putea sa va intreb ce s`a intamplat in anul 1948, dar raspunsul vostru ar fi: multe .Probabil majoritatea ar relata moarte lui Mahatma Gandhi, insa sunt destui sustinatori si ai natalitatii, care cu singuranta si`ar aminti ca in acel an a luat nastere o mica echipa de fotbal, echipa ce mai tarziu avea sa devina Campioana unei mari iubiri.

    Sase ani i`au trebuit Stiintei ca sa promoveze in liga secunda si inca 10 pentru a da piept cu prima linie fotbalistica din Romania.Sezonul 1982-1983 avea insa sa fie cel mai bun sezon din istoria Craiovei, Olteniei si cu siguranta al Romaniei. Cu un prim 11 care avea sa intre in istorie,(Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Balaci, Irimescu, Camataru si Crisan) Stiinta avea sa infranga echipe de top ale fotbalui european(Fiorentina, Schamrock Rovers, Bordeaux, FC Kaiserslautern) in drumul ei spre faima.Totul avea insa sa se opreasca in dreptul semifinalei cupei UEFA, acolo unde Craiova avea sa dea piept cu Benfica Lisabona.Dupa 0-0 in deplasare si 1-1 acasa, Universitatea Craiova parasea competitia uimind o intreaga Europa cu prestatiile excelente(practic ,neinvinsa). Acest an avea sa fie marcat ca fiind cel mai glorios an din istoria clubului din Banie.

    In 2005 echipa avea sa cunoasca anul cel mai negru de la infiintare si pana in 2011.Dinel Staicu, un patron fara principii morale(cum de altfel sunt toti) conducea retrogradarea echipei oltene.Cum rusinea nu putea sa fie mai mare, majoritatea jucatorilor au ajuns in Bucuresti, la javre.Un an mai tarziu, cu Mititelu la conducere, o echipa formata aproape in toatalitate din tineri, promova in prima divizie.

   Viitorul parea sa fie unul promitator, dar totul s`a spulberat in vara anului 2011, atunci cand Mititelu, cu 0 bastari in cont avea sa devina cel mai urat personaj din istoria Craiovei.O desfiintare la care aveau sa puna umarul oameni ca Piturca, Sandu sau Dragomir, o desfiintare care marca un esec de proportii pentru Olteni.

   Prima data cand am dat ochii cu fotbalul eram inca copil, multi s`ar intreba cate puteam sa percep la 7 ani.Cu siguranta nu prea multe, dar pe parcurs am invatat mult mai mult decat sa tin cu aceasta echipa, am invatat sa o iubesc, am invatat ca cele mai mari bucurii ale mele le`am trait pe stadion, am invatat ca singurul moment in care imi batea inima de fericire si de mandrie era atunci cand Stiinta marca gol, am invatat ca singurul moment cand se zbarlea parul pe corp-la propriu- era atunci cand ascultam imnul acelei echipe...am invatat multe.

    Mititelu poarta chiar in acest moment un razboi cu elita fotbalului romanesc.Din pacate eu percep acest razboi mai mult ca pe unul al declaratiilor, nu al faptelor.Mititelu nu mi`a oferit nici macar o dovada concreta care ar putea sa reinsufleteasca mandria Olteniei.Eu sper, toti speram la un final fericit, deoarece e pacat ca o istorie de 63 de ani si 10 cupe sa fie aruncate la gunoi.

PS: Forta Stiinta!

Ce priveliste

Posted by eKabuky joi, 12 ianuarie 2012 0 comentarii
 

    Fac parte din grupul acela de oameni care nu pot sub nici o forma sa faca ceva ,daca nu`l fac ca la carte.Ei bine ,in momentul de fata ma pot considera ca fiind blogger - cel putin la suprafata- ,deoarece si pentru ca mi`am  upgradat sau cum ar zice altii, mi`am tras, un template care ma incanta la nebunie.
 
    Sunt ferm convins ca o sa fiu mai activ acum ca am intrat in randul lumii bloggerilor fashion ,sau cel putin imi dau singur acesta impresie.Sigur ca dincolo de aparente, continutul o sa fie cel care o sa`mi aduca cititori pe blog, dar imaginea nu trebuie neglijata.

V`am pa, al vostru Personaj nocturn!

Sfantu` bunastarii

Posted by eKabuky sâmbătă, 7 ianuarie 2012 0 comentarii


   Foarte interesante aceste asa-zise nume de sfinti.Stau si ma gandesc ,mare e gradina domnului de alcoolici cu nume sfinte ,mare ca nici nu poti sa le tii socoteala.Hai sa bem ,la multi ani!

Feisbuc

Posted by eKabuky vineri, 6 ianuarie 2012 0 comentarii

   Reteaua de socializare care a prins radacini in Romania de cativa ani buni pare sa devanseze orice jocuri online cu care generatia noastra isi batea capul  pe internet.Facebook este un viciu in toata regula.Fara sa fac vreo ironie ,sunt unul dintre surferii care acceseaza cel putin de 10 ori pe ora butonul "Home"(bineinteles ,atat timp cat sunt in fata calculatorului ,si mai rar pe telefon).Daca vechile retele de socializare cum ar fi hi5 sau piczo ,faceau furori in dreptul generatiei generala-liceu ,facebook a depasit orice bariere in aceasta privinta ,fiind utilizata pana si de cei "vizati de moarte".
   Inevitabil ,grija fata de vecin ne roade de generatii iar Mark Zuckerberg este una dintre persoanele care au gandit mai departe de banalitate ,transformand o curiozitate naturala intr`un viciu computerizat.
   Si uite asa ,inca un post cu care imi umplu timpul ,sau poate ,cu care`mi alin nevoia de a arunca gandurile pe un monitor.

Un Personaj

Posted by eKabuky 0 comentarii

   Fie el catalogat drept banal sau simplu ,acest titlu este un simbol nelipsit din viata fiecaruia dintre noi.Elev ,student ,angajat...fiecare dintre noi isi joaca rolul vietii asa cum ii spune sistemul(banalul proverb "cum ii este scris") ,cum il educa anturajul sau cum se educa singur din greselile sau informatiile captate din exterior.
 
   Este limpede ca toti suntem personaje care iau parte ca niste roboti la progresul Terrei ,fie el distructiv din punct de vedere natural sau constructiv din punct de vedere tehnologic.
 
   Chiar purtam astazi o discutie cu un prieten ,pe tema viitorului pe care ni`l ofera tara dupa ce absolvim o facultate.In gluma sau in adevar el a spus ca nu are rost sa faci o facultate ,deoarece sansele sa primesti un job dupa terminarea acesteia sunt net inferioare "diplomei de somer" pe care poti sa o achizitionezi pe neasteptate.
 
    Daca vrei o garantie trebuie sa urmezi rolul sclavului perfect ,exact pe modelul de indoctrinare sociala pe care se bazeaza si scoala in multe dintre "invataturile" ei.Mergi la o facultate de politie,armata,pompier sau asistent ,aici exista certitudinea ca o sa muncesti undeva ,dar o sa muncesti pe maxim 10 milioane .Intrebarea mea este ,pentru ce?Pentru ce sa`ti pierzi 4 (poate 6) ani din viata ,iar mai apoi sa te inchizi in tine ,iar regretul absolut vizibil sa`l transformi intr`o linistita si prea des folosita propozie:"Am tot ce`mi doresc langa familia mea.".Mda ,asa ziceam si eu.

Popular Posts