Iadul alb
joi, 26 ianuarie 2012
0
comentarii
De 2 zile ninge cu cantităţi semnificative în toată ţara(perfect explicabil având în vedere perioada în care ne aflăm), autorităţile sunt surprinse, e INCREDIBIL aşa ceva în luna ianuarie, practic inexplicabil.
Termenul de "iadul alb" se tot vehiculează în presa română, iar eu, deoarece şi pentru că ar trebui a mă considera blogger, am o explicaţie banală. "Iadul alb" pare să fie o poveste smulsă din mitologia lui Deliric1, în care oamenii sunt văzuţi ca nişte corpuri cu cap de porc, care în goana lor după satisfacţiile materiale se lovesc de propria raţiune. Imaginea de ansamblu este una sumbră, singurul element care îi dă strălucirea fiind fulgii de nea care se lipesc cu fiecare secundă de străzile unor oraşe afundate în dezordine şi în minciuni.De altfel aş putea să compar această "pictură" cu gândurile lui Bacovia, nu mult îndepartate de această idee de constrângere, de "negură"(iadul alb sau "întunericul luminos") şi de tristeţe.
Natura este elementul principal, o ameninţare pentru clasa animalelor, un inamic desăvârşit care poate în orice clipă să lovească năstruşnic, pe neaşteptate. Iar printre toate aceste lupte imorale se regăsesc şi cei mici, neputincioşi şi paşnici se bucură de minunea pe care ei o consideră ca fiind dumnezeiască. Fară să ştie ce-i aşteaptă în faţă, fără să-i intereseze, se bucură cât mai au timp de frumuseţile naturii combinând sentimentul de fericire cu îngheţul zdrobitor şi creând...adevăratul sens al vieţii...
Categories:
D`ale mele,
Marionetele
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu