Un Personaj

   Urmăream meciul Twente-Steaua din această seară, iar contrar tuturor intuiţiilor voastre, nu am de gând să-i ironizez de data asta, nu pentru că n-aş vrea sau pentru că n-aş fi fericit că au pierdut calificarea, ci pentru că nu merită să-mi acaperez articolul cu ei.

   A fost totuşi un moment în seara asta care m-a trimis cu gândul în trecut. Acele minute în care Florin Costea părea să domine balonul şi adversarul cu aceeaşi înverşunare cu care acum 4 ani îngropa echipele din capitală în uralele a 20.000 de mii de Olteni înfocaţi. Acelaşi Florin Costea, care în al doilea său sezon pe scena primei competiţii fotbalistice din România plutea deasupra porţii din dreptul tunelului vestitului stadion "Ion Oblemenco",  reuşind să-l priveze pe Bogdan Lobonţ de postul de portar, pentru o seară. Acelaşi Florin care îngropa CFR Clujul într-o Bănie înmărmurită de porumbeii care jonglau în luminile nocturnelor, acelaşi Costea care după 2 ani  în Liga I era desemnat golgeter. Şi din păcate, acelaşi Florin Costea care a murit odată cu accidentarea fatală, şi care a pus capăt speranţei unei noi dominaţii alb-albastre.

    Comunismul se vrea a fi mort, dar nu ştiu cât de mult a murit frauda şi hoţia din fotbalul românesc, nu ştiu cât de mult s-au schimbat pionii, victimele şi profitorii. Aceiaşi Dinamo Bucureşti, echipă securistă ce fura  jucători ca la uşa cortului pe vreamea lui nea Nicu, a îngropat  şi prima echipă a Craiovei secolului 21. Normal că de una singură îi era prea greu, dar cu puţină muncă au reuşit să dea peste oameni ca Neţoiu, care zilele trecute umbla prin tribunale, şi Dinel Staicu, proaspăt scăpat dintre cei 3 pereţi cu poarta din gratii, fiecare având rolul de-a distruge treptat "Campioana unei mari iubiri".

    Tind să cred că  valizele nu le-au fost prielnice alor noştri, Niculescu fiind probabil singurul care a reuşit. Mi-l amintesc şi acum pe Mihăiţă Pleşan care-şi declara dragostea şi admiraşia faţă de Ştiinţa, urmând ca la puţin timp după să-şi ia zborul fără regrete. Ultima dată când am auzit de el îmbătrânea la Steaua II, dacă mai e acolo, nu ştiu. Îl ţin minte şi acum pe copilul Moţi care promitea multe, dar le-a dovedit altundeva.
    Dar lovitura sub centură ne-au dat-o de curând. Un Mititel falimentat de Piţurcă, de visele sale irealizabile, de speranţa că-şi va recupera milioanele, l-au orbit şi l-au făcut să lase garda jos în faţa acestei mafii fotbalistice româneşti, numite FRF.
     Unde-a plecat echipa? Dănănane, Prepeliţă, M.Costea, F.Costea, Iliev, Stanca,Dorel Stoica şi Gângioveanu au urmat drumul capitalei. Lung, Găman, Bărboianu, Ologu au făcut o vizită la Ploieşti, iar ceilalţi s-au raspândit prin ţară., tânăra speranţa a Ştiinţei năruindu-se, şi odată cu ea cea mai frumoasă şi cea mai iubită echipă a Romăniei.

    Rămân amintiri şi regrete, şi pe lângă asta rămânem noi, suporterii, cei care nu vor lăsa niciodata un brand ca acesta să moară. Pe această cale ţin să-i anunţ pe cei interesaţi că pe data de 24 Martie(Bucureşti) respectiv 7 Aprilie(Craiova) se vor organiza mitinguri. Ştiinţa nu moare!