Un Personaj

 
    Ideea de promovare sau de liberă exprimare nu vă este nefamiliară niciunuia dintre voi, acestea fiind chiar principalele motive pentru care vă faceţi veacul prin mult contestata lume a bloggingului. Evident că mediu online percepe respectul faţă de cei din jur în diferite moduri, fiecare apărându-şi cauza aşa cum ştie mai bine.

    Reţelele de socializare sunt muzele generaţiilor tinere şi mai nou, a generaţiei trecută de vârsta mijlocie. Spre deosebire de colegii din blogosferă, eu am o oarecare doză de respect pentru tineretul care-şi spune regretele, amărăciunile şi bucuriile pe Facebook, Twitter sau cine ştie ce altă reţea cunoscută sau necunoscută de ochiul nostru. Nu neapărat pentru că-mi sunt apropiaţi ca vârstă, sau pentru că trăiesc printre ei, ci pentru faptul că sunt creatori, pentru idealurile lor şi pentru modul în care tratează unele aspecte ale vieţii cu zâmbetul pe buze.
    Probabil că unii dintre voi sunteţi obişnuiţi să-i caracterizaţi drept nişte plusuri care ne acaparează mediul online şi care sunt incontestabil, mult mai urmăriţi şi ascultaţi decât 80% dintre noi. Ideea este următoarea, fie că puştiul ăla de pe facebook are un profil cu 5.000 de prieteni, iar singura lui ocupaţie este să agaţe fete mai mari decât el şi să-şi construiască o armată de sclavi care să-l ia drept model, într-o zi copilul ăla se va trezi la realitate, îşi va curaţa mintea şi-şi va sfătui feisbuciştii să nu facă aceleaşi greşeli ca el, făcând asfelt nişte copii retardaţi să-şi schimbe principiile. Pentru că, să fim sinceri, cât de greu este să-l mituieşti pe X cu o acadea când el te vede mai sus decât taicaso pe scara ierarhică.

    Partea a doua a discuţiei se axeză strict pe blogosfera romănească. Eu am descoperit această comunitate prin 2009, eram dependent de ideile de cunoaştere şi liberă exprimare, formându-mi un caracter strict conspirativ despre lumea înconjurătoare. Bloggingul a fost ca un impuls pentru mine, am încercat să evoluez şi să-mi conturez caracterul de scriitor în mod constant, am reevaluat articole vechi şi le-am comparat cu altele mai noi, am schimbat o serie de bloguri şi subdomenii ca să văd cum merge treaba. Cu ajutor din interior am început să înţeleg ce se cere, mi-am dat seama că dacă vrei să te faci cunoscut nu trebuie să scrii articole lungi(la început), nu trebuie s-o dai in basme şi ironii, politică sau moravuri sociale, dar cu toate astea continui şi acum să umplu paginile cu articole care-mi plac, articole care poate nu-mi aduc laude şi beneficii materiale aşa de mari cum mi-aş dori eu, dar articole care mă fac să mă simt împăcat cu propria persoană. Evident că printre plăceri şi respect, încerc să atrag şi un număr de cititori fideli, de comentatori implicaţi sau nu emoţional în ceea ce scriu, pentru că altfel, cum să mă fac cunoscut?

      Ideea trei este pusă sub semnul întrebării în ultimul timp, şi anume, pirateria. Pirateria este principala ocupaţie a surferilor în online, principalul motiv pentru care ne achiziţionăm un abonament la internet şi automat, refuzăm să răsplătim companiile cu creşteri în buget. ACTA, SOPA sau mai ştiu eu ce alte programe menite să ne închidă gura ar fi nişte probleme de proporţii pentru noi. Sincer, nu ştiu cum aş putea să percep internetul fară libera exprimare, fără filmul de pe filelist sau melodia de pe youtube. Practic, fără internet .

PS: Respect mediul online pentru că m-a învaţat ceea ce şcoala nu m-ar fi lăsat niciodată să aflu...adevărul!